Annabella.
Games
 Din: Land of FaiRY`TaleS''
Inregistrat: acum 17 ani
Postari: 1464
|
|
Este un "scurtmetraj" dintr-un singur capitol. E combinatia dintre ficul I'll be your lover too si Never think [ ] (pauza publicitara)
Mentionez: nu are next, si nici nu va avea! Enjoy :X
Under the Wedding Dress
Sunt o femeie norocoasă. Am un logodnic, un loc de muncă bine plătit, o casă şi un amant. Mâine va fi ziua cea mare: mă căsătoresc cu Mike, un bancher plictisitor, dar cu o sumă destul de mare în cont. Amantul e tipul perfect, cu care îmi acopăr nevoile nesatisfăcute de logodnic. Spre cea mai mare ironie e Robert Pattinson, fostul meu vecin, actualul superstar. Totul e perfect, mâine o să avem nunta la care se va prezenta şi Rob, cu Brittany, publicista lui de doi bani, care îmi va fi domnişoară de onoare, fiind nu-ştiu-ce cunoştinţă cu Mike. Am reuşit să facem o nuntă imensă cu 300 de invitaţi, va cânta Enrique Iglesias şi toată lumea cine conta în Londra era invitat.
Mi-am petrecut ziua cu fetele că nu am vrut să fac faţă unei petreceri imense, cu multă băutură şi băieţi chip and dale. Mai bine îmi petreceam ultima seară aşa-zis liberă cu Rob. De fapt, chiar dacă mă căsătoresc am să fiu liberă. Mike oricum lucrează toată ziua, deci nu o să afle nimic. Ştiu să mint de perfecţiune, deci nu e absolut nici o problemă.
Dupămasa a trecut repede cu fetele. M-am dus acasă şi mi-am îmbrăcat cea mai sexy lenjerie intimă, pe care l-am cumpărat pentru săptămânile de miere. Am să mă îmbrac cu asta deoarece Mike nu e un talentat, şi să am măcar flashbackuri. Nu am luat prea multe haie pe mine, ştiind că nu o să fie pe mine mult. Am hotărât să ne întâlnim în hotelul Royal. Eu am să închiriez o cameră mică şi ieftină, iar Rob o cameră mai mare. Oricum o să dormim la Rob, deci nu conta eu în ce cameră am să fiu.
Era ora 10 seara, când mi s-au dat cheile la recepţie. Ştiam unde trebuie să mă duc, nu acesta fiind prima seară cu Rob, aici. Lăsam uşa camerei mele închisă, şi puneam cartonaşul “Nu deranjaţi!” pe clanţă. Îmi luam familiar drumul spre lift, să mă duc cu două etaje mai sus. În lift nu era nimeni la ora asta, deci nu îmi făceam griji. Etajul 5, camera 26. îmi luam în mână un cartonaş “Nu deranjaţi!”, apoi băteam la uşă, să fiu sigură că intru la Rob şi nu la un invitat de nuntă pentru mâine. Din câte ştiu două persoane sunt cazate aici. Dar am scăpat fără surprize neplăcute. Robert deschidea uşa rânjind. Am agăţat repede cartonaşul de clanţă şi am intrat tiptil în cameră.
-Hey, îl salutam eu nepoliticoasă, dar mă revanşam cu un sărut.
-Hey, spunea el, deja gâfâind.
Am o putere specială asupra lui. Chiar dacă-i vorbesc doar, el se topeşte. Şi mereu ne simţim bine împreună. Dar nu prea ne pasă de relaţiile serioase. Chiar deloc.
Nu mi-am pus bine poşeta pe scaun, el începea să mă dezbrace încet, deschizând fiecare nasture,una câte una, de pe cămaşa mea. El purta un tricou, deci îl dădeam jos extrem de uşor. Panaltonii mi l-a dat jos cât ai clipi, gâfâind haotic. Simţeam că nu mai primesc aer din cauza gâfâielilor şi gemetelor exagerate pe care nu le puteam controla. L-am scăpat de blugi repede şi mi-am strâns pumnul în părul lui, savurând săruturile dulci, care se intensificau cu timpul.
Simţeam cum mi se umflă pieptul în plin extaz. Mi-a scăpat un geamăt ascuţit când îmi scotea cu uşurinţă sutienul şi-şi trecură mâinile peste sânii mei. Apoi simţeam cum mâna lui coboară pe talia mea, începând să-mi deie jos chiloţii. Eu am făcut la fel cu boxerii lui.
Eram doar noi doi, cu hainele aruncate în toate direcţiile. El mă cuprindea disperat, mă strângea cât de tare putea de el, apoi mă presa de peretele tapetat cu mici floricele colorate. Am început un şir de gemete când a început să mă apese.
Copleşiţi de plăcere şi de sentimente, ne-am lăsat purtaţi de val.
După aproximativ o oră zăceam amândoi în pat, îmbrăţişaţi.
-Mâine te măriţi?întreba el, pe un ton trist.
-Da, cam aşa. Dar să nu crezi că am să uit de tine, spuneam, sărutându-l pe frunte.
-Ar trebui să te faci mai serioasă, spunea el chicotind.
-Te rog, lângă Mike am să mor de plictiseală.
-De ce te măriţi cu el?
-Simplu interes, spuneam vag.
Suspina adânc, mă săruta, apoi adormeam amândoi. Ne-am trezit dimineaţa pe alarma stupidă a telefonului meu. Doar atunci am început să-mi dau seama: mă mărit azi. Era ora 9, iar eu trebuia să părăsesc hotelul la 10 şi să mă duc acasă. Acolo mă vor aştepta fetele, coaforul şi aşa-zisul make up artist. Gândindu-mă la toate asta, în pat cu Robert, doar într-un sutien şi ceva chiloţi minusculi, nepotriviţi ca mărime nici pentru a fi o batistă, m-am panicat.
Două întrebări esenţiale mi-au trecut prin cap: De ce mă căsătoresc eu cu Mike? Şi de ce nu mă căsătoresc cu Rob? Însă răspunsurile erau dureros de simple: Nu mă căsătroresc cu Rob pentru că nu ne place obligaţia şi relaţiile lungi. Mă căsătoresc cu Mike deoarece are mulţi bani, şi mama mă tot tachina, cu toată familia, de ce nu mă mărit. E din pur interes pentru mine şi, practic, pură iubire pentru el. Nu ştiu de ce nu m-am făcut politician pentru că mint de un an cât de fericită sunt cu el şi cât de mult îl iubesc.
-Nu vreau să te mătiţi, spunea Rob nenumărata oară în dimineaţa asta.
-O să fiu căsătorită aproximativ un an după care divorţăm şi prin procese juridiciare îi iau toată averea şi o să fim fericiţi toată viaţa, spuneam eu crudul adevăr.
-Nu e vorba de bani. Banii nu contează, spunea pe un ton înfrânt.
El zice asta, care a dat pe smokingul în care va veni o întragă avere.
-Robert, ştii că o să fiu la fel. Oricum, trebuie să fiu oportunistă!spuneam, încercând să-l calmez de furia care l-a pătruns între timp.
Rob se uita la mine cu o expresie dureroasă, după care auzeam zgomote, uşa deshizându-se şi pe Emily ţipând când ne-a văzut în pat.
Emily e ex-sau-viitoarea iubită a lui Robert. E în ceva formaţie rock, parcă, şi juca într-un videoclip cu Robert. Am văzut-o în concert, în Astoria, când venea şi Rob. Păcat că eram cu Mike şi păcat că Rob era cu ea după concert. Sau cel puţin vorbeau la masă, din câte am văzut. Am plecat mai repede ca ei. Doar un singur amănunt fatal mi-a scăpat: e invitată şi ea la nuntă.
Datoriă imaginaţiei bogate a lui Rob şi rapidităţii mele, am reuşit să ies din cameră în timp ce el explica situaţia astfel: „Am găsit-o băută în bar, băusem şi eu, deci nu o conduceam acasă ci am rezervat o cameră şi am dormit. Nu s-a întâmplat nimic!” când am ieşit, am spus un scurt: „ne vedem la nuntă!”
Tulburată, am ajuns în camera închiriată de mine, am făcut puţină dezordine, parcă aş fi dormit acolo, şi am plecat.
Când am ajuns acasă, fetele ţipau de fericire. Zâmbeam deşi îmi venea să urlu, să ţip şi să trântesc lucruri. Tipic unei asftel de zile, nu? Toate miresele plâng înainte să se căsătorească. Şi sunt sigură că nu de fericire! Coafura îmi este gata. Deja? Deja! Vine apoi machiajul, rochia, drumul, ceremonia, petrecerea, moartea. Optimist, ce să spun!
Tocmai îmi suna telefonul. Era un mesaj de la Robert. El îmi este trecut în agendă ca Mike2, ca să nu atragă prea multă atenţie. Când îmi scrie, îmi scrie mereu aşa de frumos! Dar de data asta era alceva. Mesajul era scurt însă dădea de înţeles lucruri esenţiale.
„Nu te căsători! Te iubesc!”
M-a şocat. Răspunsul însă era simplu; am trmis-o după ce m-am gândit de zece ori. Am trimis doar atât: „Îmi pare rău, mă căsătoresc! Însă ar fi mai bine să mă căsăoresc cu tine!”, apoi mi-am închis telefonul pentru a evita surprize neplăcute. Eram emoţionată de confesiunea lui. Era aşa de drăguţ. Sincer, nu aş vrea să sufere din cauza mea. Dar nu aş vrea nici să renunţ la nuntă chiar în ultimul moment. În timp ce mi se făcea machiajul, m-am gândit să spun un „nu!” şi să fug de la ceremonie, să plecăm cu Robert în State şi să trăim fericiţi o poveste de iubire ca prin telenovele mexicane. Dar m-am gândit apoi că m-aş face de ruşine cu asta.
Mi-au terminat machiajul. Trebuia să mă îmbrac în rochia mea Vera Wang. Fetele erau emoţionate, fericite, entuziasmate. Eu doar simulam fericirea şi entuziasmul.
Rochia era largă, mare ... imensă. Corsetul îmi evidenţia frumos talia şi decolteul. Îmi plăcea la nebunie efectul de dantelă. Pantofii îmi erau mici, eleganţi, confortabili şi scumpi. Buchetul îmi era crem-gălbui din floricele mici.
Eram gata de plecare la nuntă. Am pornit jos pe scări, unde ne aştepta deja limuzina neagră şi imensă. Drumul era plictisitor. Fetele vorbeau neîncetat. A apărut si Brianny între timp, care vorbea foarte entuziasmată despre Rob, ceea ce mă cam stresa un pic. Cică Robert vine din Dublin că s-a întâlit cu o verişoară. Dacă săraca ştia că era la doar cu un cartier mai încolo...
Când am văzut că suntem la doar o stradă de la hotelul unde va fi nunta, panica m-a curprins şi mai tare. E aiurea! Azi mă căsătoresc! M-am gândit să-l părăsesc pe Mike, dar ar fi fost o mare prosite. Nu puteam!
Am intrat în hotel. Am aruncat o privire scurtă în sală. Era plin de invitaţi. Mai erau cinci minute înainte să înceapă ceremonia. Mi s-a părut timp suficient să plec. Doar mi s-a părut, deoarece după patru minute tot stăteam, analizam, comparam, argumentam.
Piesa binecunsocută, pe care intră mireasa la majoritatea dintre nunţi, a răsunat iar uşa s-a deschis în faţa mea. Nu cred că sunt în stare să fac aşa ceva. 300 de invitaţi stau în picioare şi mă admiră, printre care şi Robert. În faţa mea îl zăream pe Mike, împreună cu cavalerii şi domişoarele de onoare. Am început să imit un mers liniştit, punând cu grijă un picior în faţa celuilalt.
Deşi ceremonia era destul de lungă, nu-mi amintesc decât la faza când am zis „da”, iar Mike m-a sărutat. Toată lumea era veselă şi aplauda. Chiar şi eu eram veselă.
Eram ocupată cu invitaţii, primul dans, în marea parte a petrecerii. Toţi prientenii apropiaţi spuneau câte-un toast frumos. La un moment dat s-a ridicat şi Robert. Am îngheţat pe loc.
-Doamnelor şi domnilor, nu sunt un maestru a toasturilor,dar permiteţi-mi să vă împărtăşesc ideile.
Ma uitam la el atentă. De ce e nevoit să facă aşa ceva? Nimeni nu l-a rugat!
-Am văzut multe până acum. Probabil ştiţi şi dumneavoastră, multe căsnicii sunt doar din interes...
M-am uitat şocată la el, apoi îmi ţinteam privirea-n poală. Tremuram cu totul. Dacă mă toarnă, mâine dăm procesul de divorţ. Şi deasupra mă face de ruşine faţă de 300 de invitaţi care vor deveni 300 de spartani, în caz dacă mă toarnă. Dar apoi am auzit continuarea, care m-a surprins dramatic.
-Dar această căsnicie nu e aşa. Aici este vorba de iubire, dedicaţie, pasiune. Îmi place de aceşti tineri pentru că au încredere în celălalt, şi nu se ocupă de spusele altora.
Apoi îşi ridica paharul şi spuse pe un ton atât de...fermecător:
-Să bem în cinstea lor!
Toată lumea aplauda. Eram veseli. Chiar şi eu.
Era momentul când trebuia să arunc buchetul. Fetele se strânseră în spatele meu şi scoteau ţipete din ce în ce mai ascuţite. Îmi închideam ochii şi aruncam. Când m-am întors am văzut surprinsă că Emily şi Brittany ţineau buchetul. L-au prins împreună! Interesant!
O dată am dansat cu Rob, o piesă lentă, dar nu vorbeam. Când piesa era pe sfârşite, el a zis doar atât:
-Eşti aşa de frumoasă! Te iubesc mai mult decât să-ţi stric căsnicia, Asalia.
-Mulţumesc, şopteam zâmbind, apoi m-am întors şi am plecat
-Sfârşit-
P.S. Presupun că Asalia s-a despărţit de Mike si i-a confiscat toată averea, şi că Robert o părăseşte pe Brittany şi... o ia de soţie pe Emily.
_______________________________________
|
|
)
