 BellatrixaModeratorDin: Lumea luatilor razna :]]
Postari: 1944
|
|
M'am hotarat sa il termin . O sa fac un next destul de lung ca sa va spun sfarsitul povestii sale . Nu prea am avut timp de el in ultima perioada si imi pare extrem de rau , deaceea mai bine il termin acum ca sa nu o mai lungesc degeaba : )) . Oricum , o sa incep un fic nou de care promit ca o sa ma ocup mai mult si mai des .. acum ca vin vacantele si restul : * . Oricum , sper ca va placut si multumesc celor care l'ati citit : ) .
Episodul 39 : Un sfarsit ca orice sfarsit . Un sfarsit al meu .
Cu mintea confuza si cu lacrimi in ochi mi'am facut bagajele si am plecat , luandu'mi la revedere de la toti cei de m'au ajutat in LA . Am raspuns mesajelor , am dat o gramada de telefoane in tara , i'am anuntat pe toti ca vin , urmand sa aflu ca Brittany ma va astepta impreuna cu Shane la aeroport , mama si tata neputand sa paraseasca spitalul . Fratele meu incepe sa isi revina , dar totusi , nu complet . Ma rog chiar si in avion pentru el , inseamna enorm pentru mine si , cu siguranta , daca l'am pierde , niciodata in familia noastra nu va mai fi un zambet adevat pe nici un chip , mai ales pe al meu . E vina mea , trebuie sa dau explicatii acum , trebuie sa imi cer mii de scuze , trebuie sa invat sa pretuiesc viata si pe toti cei care fac parte din ea , fie ca imi sunt dusmani , fie ca nu . Poate , candva , voi avea nevoie de toti .
15 ore in avion cu escala cu tot , 15 ore in care inima imi bate extrem de rapid , 15 ore in care nu stiu ce se va mai intampla cu mine . Dar dupa aceste ore , iata'ma in tara mea natala , in orasul meu natal , unde se afla persoanele pe care le consider cu adevarat importante si dragi . Si totusi inca mai am acea teama si nu ma simt in siguranta , chiar daca ar trebui .
Cu bagajele dupa mine , cu lacrimi in ochi , cu speranta ca totul sa fie bine , ii zaresc intr'un sfarsit pe Brittany si Shane . Atat de schimbati , dar la fel . De la departare spui ca sunt niste straini care nu s'au cunoscut niciodata . Ea privindu'se in ecranul telefonului si el plimbundu'se in jurul masinii , citind pliante - > Tipic ei .
Incep sa alerg ca un copil mic care a vazut o papusa intr'un raft al magazinului sau preferat , cu dorinta de a o cumpara , indiferent de ce zic parintii .
Emy : Brittany ! Shane !
S'au intors atat de surprinsi , Shane aruncand pliantele si Brittany bagand rapid telefonul in buzunar . Au intins bratele , iar eu am aterizant intre cele 4 maini , strangandu'i cat de puternic pot . Insfarsit ma simteam in siguranta .
Brittany : Simt putina presiunee aicii ! Mai usor , blondo , mai usor !
Shane : Strici tot momentul cu gura ta mare !
Emy : Mi'a fost dor de voooi !
Brittany : Atunci de ce ai plecat , sweet lemon ?
Emy : De proasta , tampita , idioata , aiurita , fraie- ..
Shane : Am prins ideea !
Emy : Nu mai plec niciodata , promit ! Si daca o sa fie nevoie o sa va i'au pe toti dupa mine !
Brittany : Uite , nu avem timp de pregatit planuri pentru viitor , piciu are nevoie de tine si ai tai te asteapta nerabdatori . Ne'au dat in drum spre aeroport mesaje in continuu si telefoane daca am ajuns si daca ai ajuns .
Emy : Tipic ei !
Shane : Imi lipsea replica asta .
Am zambet atat de larg si apoi am urcat in masina , in timp ce Shane imi punea bagajele in spate , mai exact in portbagaj . Prima statie este , clar , spitalul .
Ajunsa acolo inima a inceput sa imi bata din ce in ce mai tare , incat o puteam auzea si simti foarte clar . Am intrat in acel spital . In jurul meu erau tot felul de persoane , iar felul in care le vedeam ma facea sa plang : in carucioare cu rotile , bandajati in tot felul de locuri , chiar si oameni morti sau pregatiti pentru o operatie riscanta .
Urcand la etajul la care se afla piticu' meu , ii zaresc pe un hol imens pe toti cei dragi . Toti prietenii mei , toti din familia mea . Cu siguranta nu imi doream sa ne revedem intr'un asemenea mod sau intr'un asemena loc , dar ...
Am zambit , singurul lucru pe care il pot face in acest moment , iar la vederea mea toti au inceput sa alerge spre mine , strigandu'mi numele si certandu'se care sa ma imbratiseze primul . Insfarsit ma simteam bine , chiar daca fratele meu lipsea din acel grup .
Prin gesturile mele mi'am cerut scuze de la toti . Stiam ca merita .
Dupa un rand de discutii si povestiri mi'am amintit de piciul meu . Acum e momentul sa il revad . Vom fi doar eu si cu el , intr'o camera linistita , sperand ca el sa se faca bine complet si sa se poata intoarce acasa .
Pasii mei timizi s'au apropriat de patul lui , simtind ca cineva de afara a inchis usa in urma mea . Probabil mama , care stia ca avem nevoie de intimitate .
M'am asezat pe un scaun si l'am luat de mana . Dormea . Niciodata nu am crezut ca pot sa tin atat de mult la el si sa sufar intr'un asemenea hal pentru ceva rau ce i s'a intamplat . Un lucru e clar - > Il iubesc ! Chiar daca nu am putut sa spun asta pana acum , ci doar sa ii adresez opusul acestor doua cuvinte , din purul meu egoist si exagerata mea rautate . Sunt o Emy atat de a dracu' .
Emy : Piciule . Esti bine ? Bro ! Stiu ca ma auzi si ca ma asculti . Vreau doar sa imi cer scuze si sa iti revi . Nu iti cer prea mult . Stiu prin cate ai trecut din cauza mea . Stiu ca am iubesti si trebuie sa sti ca sentimentul e reciproc . Esti piciul meu . Doar al meu . Nimeni nu te'ar putea inlocui . Trebuie sa fi tare ! Promite'mi !
Surpinzator a dat din cap . Nu imi venea sa cred ca mi'a raspuns . Din cauza oboselii nu putea vorbi . L'am luat in brate si m'a imbratisat si el , atat de mult cat a putut . Apoi mi'a dat un pupic dulce pe obraz , cum numai el imi facea mereu .
Dupa o discutie discreta din priviri , pentru ca asta ne leaga cel mai mult , parca ne povestisem tot ce ni se intamplase . Am iesit din sala intr'un final , am mers acasa , am facut o minunata reuniune . Fratele meu e gata sa fie externat cel tarziu peste 3 zile . Insfarsit e bine si asta ma face sa zambesc .
Peste o luna ...
Aflata in parc cu toti cei dragi la o inghetata , insfarsit simteam ca totul e bine . Parca totul din jurul meu zambea si radea de bucurie . Insfarsit eram fericita si implinita . Nu aveam nevoie de prieten , nu aveam nevoie de haine scumpe , de alta tara sau oras , nici de cine stie ce meserie de fite sau prieteni populari , ci doar de ei si o inghetata de la Nenea Mariusica ( cum ii spun eu de mica ) care avea mereu un stand de inghetata in parc , pe timpul primaverii si verii . Chiar si pe el il iubesc .
Si ii iubesc pe toti !
Sfarsit .
_______________________________________
We can make the sun shine in the moonlight .
We can make the gray clouds into blue skies .
|
|
)
