 SmileyA little bit longerDin: Forgiveness City
Postari: 217
|
|
Si iata ca acea noapte a venit. Robert a dus-o pe Emma inapoi la spital, pentru ca acolo avea sa se intample acea mult asteptata `batalie`. Dar daca avea sa fie intr-adevar o batalie, nimeni nu stia.
- Emma, tu stai aici. Jack va invoca o vraja prin care te va trimite in alta
dimensiune.
Mi-e frica. Mi-e mult prea frica. Nu stiu daca sunt in stare sa inving. Dar pana la urma, de ce dracu` ma tot tem ? Am ramas fara nimic.
Robert putea sa ii citeasca gandurile. El nu se temea. Stia ca, orice s-ar intampla, ei vor fi din nou impreuna, chiar si daca moartea va incerca sa ii desparta. S-a apropiat de ea, a luat-o usor de mijloc si a tinut-o la pieptul lui pentru cateva secunde. Acele secunde au trecut foarte repede. Emma ar fi vrut sa mai stea macar putin in bratele lui Robert. Simtea cum lumea intreaga trece repede pe langa ea, dar parca totul statea pe loc. Simtea cum se scufunda in apa marii, dar parca zbura. Se simtea minunat ! Dintr-o data, privirile lor s-au intalnit. Robert, nemaiputand suporta gandul ca ea se simte singura, a tras-o si mai aproape de el, aproape taindu-i respiratia, si i-a soptit usor la ureche :
- Nu esti singura ! Ma ai pe mine !
Emma a lasat capul in jos, uimita parca de ce i-a spus. Nu se astepta la asta,
tocmai de la el, o persoana pe care abia o cunoscuse, si parca o cunostea de-o viata. Dar chiar asa era ... Il cunostea de o viata. Si nu se astepta nici ca Robert sa isi apropie buzele de ale ei si ... sa se departeze de ea.
Unde sunt? Unde e Robert? Unde e restul lumii ? Doar nu ... Sunt in alta dimensiune ?! Iarasi pe Tinutul Sufletelor ? Nu mai vreau !
Nu, nu era pe Tinutul Sufletelor. Ceea ce nu stia ea era ca lupta deja a inceput ... Nu e o lupta normala, nu e o lupta intre bine si rau. E o lupta intre tot ceea ce inseamna dragoste si minciuna, intre putere si normalitate. Emma a observat ca e intr-un castel, un fel de castel. Adica asa vedea ea.
Ce tip de aiureala de castel mai e si asta ? De ce e asa frig ? De ce mi-e asa teama ? De ce gandesc asa ? Parca cineva m-a transformat in alta persoana.
A strabatut mii de culoare si camere, i se facea din ce in ce mai frig. Simtea cum raul punea stapanire pe acea lume. Se uita in urma si a observat cum castelul se darama. La un moment dat, a ajuns intr-o camera ciudata, numai cu oglinzi sparte. Doar una mai era in regula. S-a uitat in ea si a vazut un monstru. Un monstru acoperit de sange. Acum intelegea de ce s-a simtit ea atat de diabolica. Dar acum nu mai simtea nimic.
In spatele ei si-a facut aparitia o fata. O fata normala. Da` ce zic eu ?! Nu era normala, pentru ca era mult prea frumoasa!
- Emma scumpo, bine ai venit ! Vezi cat de repede reusesti sa pleci !
- Ma scuzi ... Cine esti tu ?
- Eu sunt logodnica lui Robert.
- Logo ce ?!
- Exact ce ai auzit . Eu sunt aproape sotia celui care crezi tu ca te iubeste.
- Ce-ai ma ? Chiar crezi tu ca te cred ?
- Nu ma crezi ? Ce imi pasa ?
Imediat langa ea a aparut Robert.
- Si sotul meu a aparut.
- Ce ?!
- Te-a mintit, Emma. Nu te iubeste, nu tine la tine, nu e langa tine. E langa
mine, mereu a fost langa mine. Tu esti doar o alta fraiera pe care a cucerit-o si a facut-o sa apara in castelul nostru, pentru a o putea transforma in sclav. Tu nu vezi ce monstru esti ? Cum crezi ca te-ar putea iubi Robert ?
Emma, cu lacrimi in ochi, a avut puterea sa spuna doar atat :
- Nu mi-e frica de tine .
Rena, caci asa o chema pe `logodnica lui Robert`, s-a transformat in cea mai urata
creatura pe care a vazut-o Emma in toata viata ei. A apucat-o pe Emma de brat si a tras-o spre ea. Emma s-a uitat in ochii ei, s-a apropiat de ea si i-a soptit usor la ureche:
- Nu stiu cat de mult ma iubeste pe mine Robert, dar un lucru e sigur : toata
lumea se poate teme de tine vazandu-te ca o javra, dar eu nu sunt lumea !
Emma s-a intors inapoi in lumea reala, unde Robert o asteptase timp de 2 zile.
- Emma, ai reusit ! Ai invins !
- Nu e vorba doar de a invinge si a pierde, e vorba de a nu-ti arata sentimentele.
Robert ... vreau sa-ti spun ceva ...
|
|
) Deja am ajuns la sarut. : x
!! 
