 Annabella.GamesDin: Land of FaiRY`TaleS''
Postari: 1464
|
|
Hey fetelor, Mersi de commuri!!!!
Cap 6: Family
Sincer, pe moment mi-a trecut prin cap a fi o amantă, sau o simplă târfă. Atunci am avut primul flashback care se referă la seara trecută: şi mai multă băutură decât am consumat în bar. Îmi închideam o secundă ochii, şi ignoram faptul că tipa începea să ţipe când l-a văzut pe Robert în spatele meu. Cum m-am întors le-am văzut îmbrăţişati, iar Robert aproape plângea. Am închis uşa, dar nici nu m-au băgat în seamă.
Stăteam în cameră, cu uşa deschisă, şi mă uitam la programa de astăzi: „Shopping la Gucci pentru un costum, pentru premiera Eclipse!”. Toată ziua, shopping cu el. Dezamăgitor. Am ieşit în bucătărie şi am auzit cum Rob şi tipa blondă prăvălăgeau pe rupte. Încercam să mă abţin să nu mă dau în spectacol. Cum vine asta că nu mă bagă în seamă, deşi… mă rog, sunt pe cale bună să-mi dau demisia. Sau mai bine zis, falimentul.
Nu m-am abţinut, am intrat în living, destul de nepoliticoasă, dar ce mai conta asta. Trebuia să ghicesc repede ceva să-i zic, să mă bage şi pe mine în seamă.
-Hey, Rob, m-a sunat JoJo, ştii, tipul ăla de la radio, că vrea să facă interviu şi cu tine. Am acceptat, dar aveţi la dizpoziţie numai două minute, spuneam, de parcă trebuia să ştie.
-Brittany, hai să ţi-o prezint pe Lizzy. Lizzy, ea e Brittany, publicista şi managerul meu PR.
-Îmi pare bine, spunea ea în timp ce ochii îi sclipeau.
-Şi mie, spuneam cu un zâmbet fals, prefăcut excelent.
Stânga-nprejur şi am ajuns din nou în cameră. Perfect. Mă exaspera tipa. Cine o fi? E ceva rudă? Amantă? Fană înrăită? Colegă? Despre ultimele două ar fi trebuit să ştiu, teoretic. Dar aici lucrurile nu merg pe teorie. Vezi seara de ieri. Teoretic ar fi trebuit să bem cât putem, să venim acasă şi toată lumea să doarmă în patul lui. Practic am băut cât am putut, şi eram ca doi iepuraşi primăvara. Cel puţin dacă îmi amintesc bine, ceea ce nu e sigur. Mahmureala de azi, şi influenţa de alcool de ieri pur şi simplu mi-a şters memoria. M-am simţit teribil de vinovată, dar şi o senzaţie de victimă mi-a trecut prin cap: o victimă a alcoolului, sau o victimă a lui Rob. Nu ştiam exact. Probabil ambele. Sau mai mult ca sigur sunt propria mea victimă. Eu, iraţionala şi mereu grăbită. Băteam cu nervi tastatura în timp ce scriam răspunsuri la e-mailuri tâmpite. Am auzit după aproape o oră că tipa a plecat. Am răsuflat uşurată, dar încă nu ştiam totul. Mă exaspera. Robert intra în cameră şi a vrut să-mi zică ceva, însă înainte să apuce, i-am zis să se îmbrace că ieşim în oraş.
Am ieşit amândoi, doar în maşină am început să vorbim, şi atunci încet, deşi şoferul oricum auzea totul.
-Drăguţă tipă, spuneam eu, doar de dragul să o aduc în discuţie.
-Aşa e, răspundea scurt. Toată familia o iubeşte.
Ah, deci familia o ştie. O fi o prietenă? Dar, despre asta trebuia să ştiu, parcă. Dar, încă nu s-a aflat în presă. Dar, hai să fim raţionali, dacă ar fi o iubită, ar fi trebuit să steie mai mult şi să se şi sărute. Asta e logica. Dar la Pattinson nu există logică, deoarece eu lucrez lui, şi totuşi m-am culcat cu el, deci nu e nimic dacă nu s-a sărutat cu fata.
Mă uitam la el, de fapt mă holbam, şi ochii imi erau deja cu lacrimi. E iubita lui, am constatat vag. Am încercat să mă calmez, dar degeaba, aproape mi-a scăpat un hohot isteric de plâns. Apoi se uita la mine ciudat şi îngrijorat.
-Ce e?întreba în timp ce mă mângâia pe păr.
-E… e iubita ta?întrebam, deşi cuvintele m-au durut prea tare. Aici mi-am dat seama că am mers prea departe cu lucrurile între noi doi.
A început să râdă de nu mai putea, cu lacrimi, şi respiraţie aritmică. Ce am zis? Probabil o prostie. Săracul era pe cât să se sufoce de râs.
-E sora mea, a zis, după ce s-a controlat un pic.
Sora? Oh, de ce nu am tăcut eu din gură?
-Scuze, am zis eu, şi mă uitam afară prin geamul fumuriu al maşinii, în partea cealaltă a lui. Era pe cât să mă apuce o tură de plâns şi mai amarnic. Îl urăsc.
-E ok, n-ai avut de unde să ştii, spunea pe un ton calm.
S-a aplecat spre mine şi m-a sărutat pe creştetul capului. Mă întorceam spre el, iar el mă săruta. La unele locuri de muncă, aş fi dată deja afară. Dar nu aici. Asta îmi plăcea.
-Te urăsc, ţi-am mai zis?întrebam zâmbind.
-E bine de ştiut, spunea prefăcându-se că e supărat.
Ar trebui să se bucure că sunt măcar sinceră de data asta cu el. Sincer, nu cred că îmi dau demisia, doar dacă-l văd îmbrăcat, sau doar arătând ca un retardat. Superstar afurisit
_______________________________________
|
|
)
, am dat de o grămadă de paparazzi. Era să mă strâmb, dar aş fi ieşit prost în poze. Robert părea nemulţumit. E vina mea, nu am anunţat securitatea. Mare treabă, nişte poze. Intram repede la Gucci, unde am fost aşteptaţi deja. O tipă hiperactivă se ocupa de noi, mai precis de Rob.
