 Annabella.GamesDin: Land of FaiRY`TaleS''
Postari: 1464
|
|
Cap 13: New things
Nu s-a dovedit a fi o idee strălucitoare să-l jignesc pe Rob în asemenea hal. Desigur, m-am făcut roşie ca o gulie şi mi-am ţintit privirea spre podea. E interesant că m-a făcut să-mi scapă din gură aşa ceva. Înainte cu câteva minute visam la verighetă.
-Îmi pare rău, murmuram încet, apoi mă ridicam, gata de plecare.
M-a prins de mână şi m-a tras înapoi, mai bine zis în braţele lui. M-a aşezat de genunchiul lui şi mă mâgâia pe spate. Un flashback m-a cuprins involuntar, dar de data asta nu era în legătură nici cu el, nici cu toată chestia aia. Mă simţeam ca la patru ani, când stăteam pe genunchiul bunicului meu, ascultând poveşti cu prinţese şi zâne şi tot ce mă interesa.
-Vezi, de asta te-am angajat ca publicistă. Uit totul, spunea pe un ton care lasă de înţeles că într-adevăr îi pasă şi îi pare rău.
Stai, nu. Tot nu e bine! Eu sunt publicistă, răspund la telefoane, aranjez întâlniri, prelucrez contracte, controlez presa. Raza mea de activităţi nu cred că va creşte să îi fiu şi asistentă. Sunt deja oricum o amantă? Iubită? O prietenă? Eu cred că nu e cazul să etichetăm totul. Chicoteam simplu la răspunsul lui.
-Eh, am exagerat şi eu un pic. Oricum, nu mai contează. E în regulă, spuneam, de dragul să nu se simtă vinovat.
În viaţa mea nu am făcut aşa ceva, să mint pentru ca altcineva să nu se simtă vinovat. Cred că am înnebunit.
Începea să mă sărute, exact aşa cum obişnuia, când trebuia să-i fac ceva… sau să-l iert. Dacă continuam să-l sărut aşa, aş fi ajuns în dormitor. Dacă mă opream aş fi rămas singură, la mine acasă. Prima opţiune suna mai bine. Mult mai bine.
Câteva ore mai târziu, stăteam în pat şi ne uitam la desene animate, făcând comentarii indecente la fiecare replică a personajelor. Râdeam, vorbeam, cântam. Tot ce fac nişte oamenii imaturi, drogaţi. Partea cu imatur probabil ni se potrivea. Drogatul nu. Cel puţin pentru mine.
Aştetptând să adormim, stăteam îmbrăţişaţi strâns, şi fredonam orice melodie îmi trecea prin cap.
-Brittany, începea el, serios de data asta, strângându-mă si mai mult de el.
-Hm?spuneam aproape sufocată.
-La mulţi ani!continua el pe un ton jucăuş.
În strângeam şi mai tare, semn de mulţumire.
În conculzie, nu asta îmi era cea mai nasolă zi de naştere. Ba chiar, acesta era foarte acceptabilă. De data astă mă mulţumeam cu simpla prezenţă a lui Robert.
Dimineaţa ne trezeam aproximativ în aceeaşi pozitie în care am adormit, deodată. Trebuia să ne trezim, cel puţin eu eram deja în întârziere. Trebuia să mă duc la o nu-ştiu-ce şedinţă să-l reprezint pe Rob şi campania lui publicitară.
Mi-am dat seama că nu am timp destul să mă duc acasă să mă scimb, deci trebuia să mă duc în rochiţa mea, perfectă pentru orice ocazie, dar nu şi pentru o şedinţă din asta. Dacă mă va întreba cineva, voi da vina pe căldură. Mi-am luat adio de la Rob într-un timp record şi am plecat să găsesc un taxi. Din fericire s-a oprit primul pe care l-am zărit.
Din fericire nu am întârziat şi nici cei de la şedinţă nu m-au tachinat mult. Eram fantastică, ca de obicei. Aprobam, dezaprobam, argumentam.
L-am sunat pe Rob că am ieşit de la şedinţă şi dacă vrea, ne putem întâlni la mine, duc ceva mâncare şi ceva de băut. Desigur, era de acord, acesta fiind ultima lui săptămână înainte să ne ducem la înregistrările audio pentru primul lui album. Apoi fimări… chestii ce mă vor aşeza pe locul al doilea. M-am cam obişnuit cu asta.
Când am ajuns acasă, Rob era deja înaăuntru. Ştia unde ţin cheia de rezervă, ca să nu steie aiurea pe hol şi să nu se întâlnească cu isterica fană Twilight, de la etajul al doilea. Stătea pe canapea şi s-a autoservit deja cu ultimul strop de băutură ce a mai rămas.
-Hei, fetiţo, ce zici să ieşim seara la o cină?se adresa el mie, cu un rânjet imens.
Stăteam confuză pentru un moment. Dacă ieşim la o cină, probabil se află. Vreau eu asta?
-Vorbeşti serios?întrebam cu o sprânceană ridicată.
-De ce nu? Suntem deja oameni mari, putem ieşi din casă fără să cerem permisiunea cuiva… spunea, încercând să explice un lucru imposibil.
Dacă ies la o cină cu el, vor apărea sute de tabloide despre noi doi.
-Bine, spuneam repede, fără să mă gândesc bine.
-S-a făcut! Te iau la 8.
_______________________________________
|
|
))
