 Annabella.GamesDin: Land of FaiRY`TaleS''
Postari: 1464
|
|
hey girls, mersi muult pt commuri > < enjoy 
Cap 9: Fame
E ora patru dupămasa. Azi e premiera Eclipse. Am emoţii, sau cel puţin sunt entuziasmată. Mă admiram în faţa oglinzii şi îmi analizam defectele. Erau multe, ce să zic. Sincer, nu-mi plăcea ce vedeam. Părul îmi era făcut de Paolo, eternul meu prieten, cu care mă întâlnesc doar dacă trebuie să-mi facă părul. Dar nici aşa nu mi-a plăcut. Era lăsat liber, ondulat. Chiar dacă am părul şaten cu câteva şuviţe blonde, dacă mi-aş fi îndreptat părul, aş fi arătat ca un emo, mai ales că şi rochia îmi era neagră. Chiar şi machiajul îmi era negru, deci chiar arătam ca o fată Team Edward, tipic emokid. Mai lipsea lama atârnată de lănţişorul de argint, care se asorta perfect cu rochia.
Dar când m-am uitat peste notiţe mi-am dat seama că înfăţişarea mea nu este chiar aşa de groaznică, faţă de numărul de interviuri pe care Robert trebuie să deie într-o singură oră: 20 şi peste asta mai vin şi sesiunea foto cu fanii, cu colegii şi pe covorul roşu, care de data asta e negru. Ce tâpenie! Şi să nu uit de semnarea posterelor. Probabil ecranizarea va începe cu 15 minute mai târziu, pentru ca toată lumea să aibă timp pentru fani, dar şi atunci timpul va fi scurt.
Am stat două ore aşa, analizându-mă. Am constatat două lucruri importante: sunt grasă faţă de persoanele cu care am să mă întâlnesc azi, dar sunt slabă faţă de persoanele cu care mă întâlnesc zi de zi, şi nu înţeleg de ce tocmai eu sunt prietena lui Rob. Oricum, deocamdată nimeni nu va afla asta. Suntem profesionişti.
După ora şase, apare şi maşina mea. Eu, ca de obicei, trebuie să fiu acolo înainte cu o oră. Lucruri oficiale, formale şi de rutină. Am terminat toate astea în 15 minute, chiar atât timp cât îmi trebuia pentru a ajunge aici.
Mulţimea de fani era uimitoare şi foarte gălăgioasă. M-am dus la locul meu, unde trebuia să-l aştept pe Robert. De fapt, toate publicistele stăteau acolo. Interesant era că doar fete eram. Nu mai învârstă de 35 de ani. Cum apăreau vedetele, ele dispăreau. Am rămas cu o altă fată, care dădea disperată telefoane. Robert a întârziat deja zece minute şi încep să ajung şi eu pe calea disperării. Am încercat să-l sun, dar nu-mi răspundea. Tipa, care avea un bronz perfect şi părul negru, ondulat aproape la fel ca al meu, se uita spre mine cu o expresie de durere de măsea.
-Tu trebuie să fii publicista lui Robert, se adresa ea mie, în timp ce eu încercam să-l sun.
-Da, Brittany Taylor, mă prezentam eu.
-Dominique Appel, publicista lui Kristen, spunea ea, încercând să sune probabil după Kristen.
Mă uitam nervoasă prin notiţe, la ceas, la public. Am constatat că în acest timp am fi rezolvat trei interviuri deja.
-Probabil savurează discreţia şoferului, spunea ea, accentuând discreţia.
-Vin împreună?întrebam nedumerită, pentru că eu aşa ştiu că fiecare vine cu şoferul lui.
-Nu se ştie niciodată. La premiera The Runaways aşa au venit, deşi Kristen trebuia să vină cu mult mai repede, spunea ea, pe un ton atât de natural.
Îmi venea să plâng. Adică Rob şi Kristen împreună? Nu, asta nu cred.
-O dată i-am suprins sărutându-se, continua ea. Era acum o lună, parcă.
-Oh, spuneam eu, altceva decent nemaiputând spune, apoi încercam din nou să îl sun pe Robert.
Cu douăzeci de minute întârziere, au ajuns, împreună.
-Unde naiba ai fost?întrebam în şoaptă când l-am văzut.
-Era trafic, spunea indiferent.
-Şi de ce ai venit împreună cu Kristen? Era vorba că vii singur.
-Sunt la Inchiziţia Spaniolă sau ce naiba? Ne-am întâlnit la hotel, acolo e cazată şi ea.
-Nu de altfel, dar va trebui să dau explicaţie reporterilor despre apariţia ta cu Kristen şi despre întârziere.
Doar atunci am observat cât se seducător arăta în costumul acela. Culoarea era cam ciudată, roşiatică, dar îi stătea de minune. M-a apucat un fel de complex, celelalte publiciste fiind îmbrăcate la fel de bine ca vedetele, şi cu o siluetă superbă. Cumva, nu mă simţeam în largul meu.
Ecranizarea a început mai târziu cu 40 de minute, deoarece foarte mulţi au venit mai târziu decât trebuia. Rob a dat 21 de interviuri până la urmă, şi stătea zeci de minute cu fanii. Îl grăbeam de la un interviu la alta şi încercam să fiu răbdătoare cu fanii. Acest haos mi-a deviat gândurile de la cele întâmplate acum câteva minute.
Odată ajunşi în sală, nimeni nu ne mai vedea. Eu stăteam lângă Robert, şi lângă publicista lui Kellan Lutz, pe care o cunosc de când eram la facultate. Lângă Rob stătea Kristen, lângă care Taylor Lautner. Robert vorbea neîncetat, până să înceapă filmul, cu Kristen.
Pe la mijlocul filmului, când nu era scenă cu Rob, mi-am luat inima-n dinţi să-l întreb, dacă e adevărat ce presupune presa, şi ce presupunea Dominique.
-Hey, Rob, şuşoteam cât de încet puteam, în calitate de publicistă, te întreb, sincer, eşti împreună cu Kristen?
Kristen se uita la mine zâmbind, Robert cu o expresie insuportabil de şocat.
Prevedeam un film destul de lung…
_______________________________________
|
|
)...ma omoara..
